Sfârcuri și smârcuri tămâioase
Imediat ce termin carte asta, cobor în pivniță după compot. Sau poate nectar din cel făcut vara trecută? Sunt însetată la propriu (cartea mi-a decorticat niște anse pe care le-am ținut în adormire), cealaltă...
Imediat ce termin carte asta, cobor în pivniță după compot. Sau poate nectar din cel făcut vara trecută? Sunt însetată la propriu (cartea mi-a decorticat niște anse pe care le-am ținut în adormire), cealaltă...
Încep ex abrupto: Abraxas a lui Bogdan-Alexandru Stănescu este, după mine, cea mai bună carte românească pe care am citit-o în ultimii 30 de ani. De vreo trei zile îmi muncesc mintea cum să...
În dosul bibliotecii noi, cărate cu mama distanță de patru stații de tramvai pe jos, de un cuișor ieșit din spatele unui raft, era agățată cu o sforicică o poșetuță albastră, făcută din petice....
Viața – asta războiul ne-o reamintește – e compusă din câteva elemente de bază. Nu mai țin minte ieri. Am vagi rămășite. Azi, zilele sunt împrăștiate. Ziduri prăbușite ca dominourile din cărți de joc...
Mi se pare de importanță galactică să lămuresc că între Jacques Salomé, psihosociolog, cu care mi-am petrecut câteva seri/cărți interesante, și Loue Andreas-Salomé – seducătoarea prietenă a lui Nietzsche, Paul Rée, Rainer Maria Rilke...