Păpădie, ştevie şi alte mezelicuri..

Cunoşti,  desigur, expresia: ei, spanac! Mare scofală! În cazul spanacului, chiar aşa şi este. Criza din 1929 a făcut din spanac mare vedetă, graţie şi consumatorului fruntaş Popeye. Dar nu e deloc aşa. Păpădia, ştevia, urzica, leurda sunt mult mai bogate în fier şi vitamine decât răsfăţatul spanac.

Păpădia

Bunicul meu, căruia Dumnezeu i-a dat doar o mână şi jumătate, avea “şedinţe” de mâncat păpădie direct din grădină. Purta cu el un cuţitaş special cu care tăia frageda plantă atât cât să nu îi cadă frunzele. Punea după aceea cu multă tactică cuţitul la subsuoara mâinii betege, ca să poată scutura cu dreapta legăturica de frunze. O mesteca apoi ca pe cea mai delicioasă mâncare. Ei, dar se şi amuza! Ştia că avea un spectator simandicos, care se stâmba la fiecare înghiţitură de-a lui. Ocupam şi postul de purtător de pungă. El tăia păpădia, eu o colectam. Mai mult nu prea reuşeam….căci păpădia este amară, deşi gusturile se educă. Toată operaţiunea era înşoţită de o poveste – reală sau inventată pe loc.

Plantele adunate în pungă serveau drept garnitură la orice mâncau bunicii mei la dejun sau la cină – fie că era ciorbă sau altceva. O puneau, de data asta, spălată într-un castronel cu smalţul pe alocuri sărit şi turnau puţin oţet. Întorceau buruiana cu inima frunzelor în jos, o mai treceau încă o dată prin zeama de oţet înainte de a o mânca. Când se termina prima mână de păpădie din gradină, adică cea fragedă, fără floare, ne mutam pe câmpurile din apropiere. Acelaşi spectacol…. Dar astăzi, la oraş, nu se prea mai mănâncă păpădie. Ţăranii, în lipsa clienţilor, nu o mai aduc la piaţă.

Beneficiile păpădiei: măreşte secreţia biliară, normalizează circulaţia sangelui, creşte pofta de mâncare, contribuie la eliminarea toxinelor din organism. Ajută indirect şi la la tratarea unor eczeme, a gutei, reumatismului, arterosclerozei, varicelor. Frunzele de păpădie conţin vitaminele A, B2, G, D.

Ştevia

Eu n-am mâncat spanac în copilărie; însă, am mâncat multă ştevie pregătită de mama în toate felurile – ciorbă sau mâncare ( e folosită şi la învelitul sarmalelor). Buruiană perseverentă şi rezistentă, ştevia creştea în grădina bunicilor după voia lui Dumnezeu. Întotdeauna o ocoleam cu grijă când săpam primăvara grădina sau via. Continuăm şi acum să mâncăm ştevie, mai mult decât spanac. Soacra mea este responsabilă cu acest fel –  greu de spus dacă este ciorbă ori fel principal – poate şi datorită orezului basmatic, care îi dă mai multă consistenţă. Uşor acrişoară, acest fel de …. ciorbă – să zicem – este preferata copiilor mei. Ca şi păpădia, ştevia se poate folosi crudă, în salate. În foto, mâncare de ştevie cu orez brun integral şi legume conservate de mama.

Beneficiile şteviei: reglează nivelul zahărului din sânge, are efecte depurative şi diuretice, este bogată în vitaminele C, K şi săruri minerale, combate obezitatea, previne astenia de primăvară, stimulează sistemul imunitar.

Urzicuţa

Cu urzicuţa am făcut cunoştinţă mai târziu, în Chişinău, în casa unei basarabence – gazda unei colege de ziar – care m-a invitat cu o străşnică insistenţă la masă: Doamne fereşte, se poate? Geaba m-am scuzat că ştiţi, nu am mai mâncat niciodată, nu ştiu cum e, înţeapă? etc. Am avut parte de o descoperire foarte blândă şi plăcută. Pe cât de înţepătoare când o cureţi si o speli, pe atât de catifelată când este gata preparată. Se găseşte în piaţă, dar şi la hipermarket.:) Trebuie mâncată la începutul primăverii când este mică şi fragedă.

Beneficiile urzicuţei: scade glicemia, combate anemia, stimulează digestia, este bogată în aminoacizi esenţiali, în vitaminele A, B, C, K şi E, calciu, fier, magneziu, combate constipaţia, anemia, eliberează căile respiratorii, reduce tusea. Este folosită cu rezultate şi în tratarea eczemelor, a mătreţii.

Leurda

Cu “dânsa”, tot în Chişinău şi tot la 2o de ani, m-am întâlnit. Lucram la “Sfatul Ţării” şi la agenţia  “BASA PRESS” ca reporter aspirant. Într-o seară, a apărut Ludmila, vecina mea rusoaică, cu un mănunchi de frunze de lăcrămioare. Să vezi, mi-am zis în sinea mea, că o să-mi ceară să le pun şi în apă! Continuam să o ţin în pragul uşii, pentru că nu mă prindeam de glumă – tare expresivă mai sunt când nu-mi convine ceva:). Ea nu ştia româneşte – îmi zâmbea – eu de abia învăţasem 20 de cuvinte în rusă. Ce s-o întreb? Cum să-mi răspundă? Ludmila era educatoare şi nu i-a luat mult până să se prindă că habar n-aveam ce ţinea ea în mână.  Dintr-o dată, muşcă rusoaica mea dintr-o frunză de lăcrămioară şi plescăi demonstrativ, încât îmi dădură lacrimile de la mirosul ca de usturoi…. al leurdei. Cu Ludmila m-am împrietenit, m-a învăţat ceva rusă (eu n-am reuşit să o învăţ română); dar cu leurda, ba! Ulterior mi-am dat seama că în Chişinău, multă lume îi cunoştea proprietăţile…….O simţeam pe alocuri şi în redacţie…

Beneficiile leurdei: curăţă sângele, ficatul, stomacul, intestinele, conţine vitaminele A şi C, sulf, ulei eteric, calciu, fier, fosfor, sodiu, cupru, reduce colesterolul, este vermifug, antiseptic, antitoxic, ajută în bolile gastrointestinale, favorizează eliminarea excesului de acid uric, întăreşte memoria, recomandat şi în stări de anxietate.

Dintre toate “buruienile” de mai sus, preferata mea rămâne ştevia…..,dar, “faute de mieux”, mă mulţumesc şi cu spanac. Am experimentat multe variante de preparare a acestuia. Două îmi plac: salată de spanac crud şi  spanac opărit şi trecut uşor prin tigaie cu puţin ulei de măsline extra virgin, sare, piper. Merge de minune cu somon la grătar!

Două-trei săptămâni sunt suficiente pentru o cură serioasă de “buruieni”.