Alex Ferariu dă bine și pe sticlă, și în artele marțiale

Dacă ești iubit de camera de filmat  – asta în limbajul televiziunii însemnând să dai bine pe sticlă -, nu te lasă să o trădezi chiar cu una-cu două.  Și, cum uneori ”dragostea durează trei ani”, tot atât a durat și perioada în care Alex Ferariu a stat departe de camerele de filmat. Astăzi, a revenit la B1TV (de la care a plecat în 2015), iar primul jurnal prezentat  a arătat de parcă ieri ar fi ieșit pe poarta televiziunii: nici  o bâlbă, nici un cuvânt rostit anapoda, nici o desincronizare, zâmbitor la știrile pozitive, grav, serios la celelalte. Au fost emoții (poate), dar ele n-au trecut dincolo de sticlă.

Dimineața, în puținul timp pe care îl am la dispoziție, urmăresc postul francez TV5. Îmi place tipul acesta de jurnalism relaxat, cu subiecte diverse, începând cu politică, economie și terminând cu reportaje despre grădinărit, expoziții,  lansări de carte, de modă, cronici de film etc. Jurnaliștii francezi sunt relaxați, zâmbitori, a l`aise. Prezentatoarele sunt cât se poate de naturale, n-au decolteuri până la bombeuri și nici nu sparg ecranul cu buzele sau sprâncenele accentuate. Uneori, sunt îmbrăcate în jeanși și nu sunt cocoțate pe tocuri de cel puțin 10 cm. La tipul acesta de lejeritate cred că ajungi doar în două moduri: ori te naști cu pedigree, ori ai un îndelungat exercițiu de renunțare la încrâncenare. 

Regăsesc la Alex ceva din relaxarea jurnaliștilor francezi, iar asta înseamnă foarte mult (pentru privitori, îndeosebi), mai ales după o perioadă în care a stat de cealaltă parte a ecranului (sau tocmai de aceea?).

Sper să și-o păstreze și când (sau mai ales când) se va ”rutina” în meserie. Să dai bine pe sticlă nu e puțin lucru, tot așa cum nu e când dai  în timpul antrenamentelor de arte marțiale, unde Alex îmi este coleg; un coleg blând – de cele mai multe ori. 🙂

Pe Alex îl puteți vedea dimineața, începând cu ora 10.00, sau sâmbătă și duminică, după amiaza. 

Aici sunt mai detalii despre parcursul profesional al lui Alex Ferariu.