Cum faci față primei zile de sală

Deci, gata! M-am hotarat. Fac chiar abonament pe 6 luni, oferta e bună. Pasesc timid în sală, câteva dulapuri…. mobile îmi fură atenția, ba chiar mi se pare ca ma si privesc cu ușor dispreț, de jos în sus. Ma fac mica și ma ascund repede în colțul cel mai puțin vizibil, pe o bandă de alergare pe care cu greu reusesc să o pornesc, după ce am aruncat în disperare priviri cu coada ochiului la vecini.

Până să-mi răspund la ”Ce naiba caut eu aici?” , ma las furata de val și încep să alerg de singura ma mir de unde scot așa performanță, eu, care nici macar dupa tramvai nu alerg. Adrenalina e sus… tot mai sus.

A doua zi, sun la serviciu. Anunț o…răceală cumplită, care ma țintuiește la pat. Și, ca orice răceală, nu trece mai devreme de 5 zile cu antibiotic, într-o săptămână, fără; suficient încât să ma lecuiesc și de cheful de sală. O las pentru la primăvară, pentru ca, nu-i asa? «After all, tomorrow is another day. »

Parerea mea: Nu e nimic deplasat in a cere  instructorului să îți explice cum funcționează aparatele, chit ca poate e ocupat cu FB, și ia-o încetișor. Acum, cel mai important este să te familiarizezi cu aparatele, cu spațiul sălii, cu noile tale senzații și trairi. Fiind o activitate nouă, lasă corpului și minții timp sa se obișnuiască. Nu te simți rușinat și stângaci. De la D. Kahneman citire, ai senzatia ca toti se uita la tine, dar, de fapt, aproape nimeni nu te observa. Uneori, nici chiar instructorul salii….