Ruptură de biceps femural sau întindere? Despre diagnostic, recomandări, exerciții
La scurtarea musculaturii coapsei posterioare și expansiunea celulitei, printre altele, contribuie statul mult pe scaun.
– Așa și, care-i noutatea? P-asta o știm, o vântură toți, pe toate paginile. Zi-ne ceva nou, că tot te urmărim…
– Păi, uite, scurtându-se musculatura ischiogambierilor (partea din spate, superioară, a picioarelor), bazinul este împins în față (retroversie) și hop și durerile de spate, lombare și toracale. O posibilitate….
– Bun, și de ce mă interesează asta pe mine?
Nu știu cât/dacă interesează, dar știu cu certitudine (și m-am gândit că poate fi util să povestesc din experiența foarte recentă) că, de pildă, după o lună în care nu mi-am putut folosi piciorul stâng decât pentru un mers târșâit (suspiciune de leziune biceps femural după o neatenție de-a mea în timpul antrenamentului de arte marțiale), am avut, în plus, și niște dureri lombare cumplite, iar musculatura piciorului atrofiată, pielea flască, în mai puțin de o lună, de nerecunoscut după atât de puțin timp de la nefericita întâmplare.
– un trosnet înfundat și sec ca de lemn scos din locașul lui,
– teama iminentă că femurul va rămâne în afara șoldului,
– senzația că ceva a ieșit din locul de unde stă de obicei, că ”elasticul” care lega cele două părți s-a întins peste limită, iar segmentele s-au îndepărtat ca două plăci tectonice,
– paralizie, amorțeală aproape instantanee a piciorului de la șold până în talpă,
– lipsa oricărei capacități de a mișca oarecum normal, controlat, piciorul,
– senzație de arsură puternică de sus, de la inserția fesierului, pe coapsa posterioară, și până în spatele genunchiului,
– mers aproape imposibil (deși m-am dus târâș-grăpiș până acasă de teamă să nu îl sperii pe Marius, dacă l-aș fi chemat la sală să mă ia… știu, gândire de blondă…. 🙂 )
– durere surdă și în șold,
După o săptămână:
– picior umflat,
– musculatură micșorată mult și complet flască, zona din spatele genunchiului de ”fermitatea” unei mingi dezumflate,
– piele lăsată la la o persoană de 70,
– vânătăi ca după ciocanul de șnițel pe traiectoria întinderii (de la interiorul coapsei până în spatele genunchiului)
– dureri intense noaptea, mai ales la schimbarea poziției (piciorului 🙂 ),
– dureri ca niște arsuri ascuțite, paralizante, la coborâtul (mai ales) și urcatul scărilor, la mers, amplitudinea pasului mult redusă,
– senzația că nu-mi pot controla genunchiul, că-mi ”fuge”,
– abia la trei zile am ajuns la medic.
– ”suspiciune leziune biceps femural”,
– Vimovo și Mydocalm,
– Diclac gel și Lioton – unguente/ de 3-4 ori pe zi,
– aplicații gheață câte 20 de minute, la interval de 2 ore,
– picior ridicat permanent pe o pernă, de la genunchi până la călcâie,
– o săptămână evitat mers și stat în picioare,
– reluarea ectivității fizice (kinetoterapie) la o lună de la terminarea tratamentului.
Nerecomandat:
– masajul timp de o lună,
– bandajarea piciorului doar pe un segment – risc tromboză; piciorul, dacă insiști să îl bandajezi, recomandat e să o faci de la vârful degetului mare și până la șold, nepresând, lăsând o distanță cât să intre cu ușurință un deget între bandajul elastic și piele,
– efortul fizic intens minimum o lună.
După o lună:
– picior dezumflat, vănătăi remise în totalitate,
– dificultate la mers, la pășirea spre înainte a piciorului, mers ușor târșâit, pas mic,
– ușoare arsuri, chiar și noaptea, în două zone din spatele piciorului,
– senzația de genunchi care ”fuge”, incontrolabil,
– zona din spatele genunchiului de consistența unei mingi dezumflate (datorată unor lame de lichid – zice ecografia ulterioară),
– la pipăire, ”absența” tendoanelor din spatele genunchiului – lucru care m-a determinat, abia după o lună, să fac o ecogra
fie musculo-scheletală; și asta mai mult pentru liniștea interioară a… celorlalți.
Exerciții fizice făcute în prima lună după eveniment:
– doar partea superioară a corpului: brațe, spate, abdomen – din poziții statice, la aparate.
– am încercat și exerciții ușoare pentru partea inferioară, dar semnalele de arsură puternică în bicepsul femural m-au calmat,
– încercare ( în două rânduri) de doar 5 minute de a pedala static -rezultat dificil, reapariția durerii în bicepsul femural, deci – nu!
Exerciții fizice făcute la o lună după eveniment:
– exerciții de încălzire a părții inferioare,
– genuflexiuni ușoare, fără amplitudine, cu o bandă elastică,
– ușoare fandări față, fără amplitudine, cu banda elastică, pe un steper și cu sprijinal mâinilor,
– exerciții de stretching după fiecare set de genuflexiuni/fandări, cu mare precauție, cu întinderi progresive,
– exerciții de întărire a cvadricepsului și a fesierilor + ischiogambieri la aparate, cu minime greutăți sau complet fără.
La o lună și jumătate de la eveniment:
– mers aproape normal, cu o ușoară jenă la pășirea spre înainte,
– dureri lombare cumplite zile multe, la rând (stretching dedicat pentru spate și fesieri, senzație plăcută imediat după și câteva ore bune încă),
– masaj ușor și senzație de ușurare a mersului imediat după,
– genuflexiuni/fandări cu amplitudine, cu mici greutăți pe umeri,
– ușoare și controlate exerciții de tip ”îndreptări”.
Revin cu exercițiile care mie mi-au prins bine pentru recuperare.
În foto, atâta deschidere bilaterală cât am putut, deocamdată, în condițiile explicate mai sus.