Nu cogniac, ci COTIGNAC. Adică o pastă de gutui de care mânca și monsieur Voltaire pe la 1734. Émilie, sa maîtresse, o prepara la Château de Cirey, unde scriitorul și filosoful francez a locuit și scris timp de 14 ani. Publicarea, în 2012, a arhivelor private ale lui Émilie scoate la iveală nu doar rețeta ei de cotignac (am tradus-o și eu mai jos), ci mai ales o ființă cu mult mai interesantă decât se credea, stând în umbra lui Voltaire. Ea însăși filosof, om de știință, feministă, preocupată de art de vivre au quotidien. În caietul ei de rețete, un loc aparte în ocupă cotignacul.
Nu vă zic ce laude la scenă dechisă am primit pentru cotignacul și cornulețele făcute de moi-même, ci doar atât: sunt groaznic de bune și periculos de mâncabile instantaneu….
INGREDIENTE (și varianta dietetică):
- 200 gr. unt grăsime 80% (sau 40%)
- 150 gr. smântână grasă (iaurt 2% grăsime)
- 2 gălbenușuri
- 450-500 gr. făină albă (sau tip 610, sau amestecată cu făină integrală)
- un praf sare
- 1-2 gr. grojdie uscată
- vanilie
UMPLUTURA: cotignac (pastă de gutui).
Rețeta cotignacului e aici
PREPARARE:
Untul (la temperatura camerei), tăiat cubulețe, se amestecă cu făina, sarea și drojdia. Adaugi smântâna, gălbenușurile, vanilia. Amesteci repejor să nu se topească untul excesiv de mult. Împarți aluatul în 3 bile și dai pentru 30 minute la frigider.
Eu le-am copt la 165 grade vreo 25 de minute. Am avut grijă să nu se rumenească prea mult. Încă fierbinți, le-am dat prin zahăr pudră vanilat. Ca să evitați zahărul, râșniți îndulcitor din stevia.
Rețeta am luat-o de aici. Am adaugat, în plus, drojdia uscată.
Inventat în Evul Mediu în orașul Cotignac (Var) de un apotecar (precursorul farmacistului) după o veche rețetă medicinală. Și-ar fi perfecționat rețeta ceva mai târziu, după ce s-a stabilit în orașul Orleans, unde ar fi distribuit-o pe scară largă. Astfel s-ar fi născut specialitatea orasului, Cotignac d’Orléans, pasta de gutui numita si dulceață de Orléans, în care fructul este amestecat cu vin dulce și uneori cu colorant de coșenilă pentru a-i conferi o culoare rubinie. Dar, ca toate rețetele tradiționale și alte specialități regionale, cea de la Cotignac călătorește și suferă schimbări. De asemenea, găsim o variantă a cotignac d’Orléans în cartea de bucate a Château de Cirey (aparținând lui Émilie, tovarășa de viață și muza lui Voltaire), un cotignac făcut din vin alb și mirodenii.
Related Posts
- Eu, cea de altădată Acum 20 de ani, pe vremea când mâncam smântâna cu lingura, ca aperitiv, la bufetul din colțul redacției Sfatul Țării din Chișinău, Moldova, și la puțin timp după ce Podul de flori de peste Prut începea să se ofilească....
....Ospătarița, o basarabeancă bondoacă și înțepată, trecută de […]
- Tapas a la Facebook (II) Nu stiu ce reactie aveti voi, dar mie, cand aud si vad clisee precum "Work hard" (go gym and work hard...) , "alimentatie sanatoasa", "dieta echilibrata", mi se strepezesc dintii (exceptie facand implanturile.... dentare).
Este noua limba de lemn a industriei fitnessului si nutritiei. […]
- Umeri sau spate? Ambele! Just me!
https://www.youtube.com/watch?v=tcG5kM9ttPc&feature=youtu.be
- ”Stepper-ul ajută la slăbit?” Da, stepper-ul ajută la slăbit, cu câteva condiții indispensabile.....
Am aflat cu mare bucurie că am și cititori foarte tineri, ceea ce, după mine, contribuie la combaterea ideii care circulă în mediile adulte, să zicem, că devenim conștienți de corpul și limitările noastre fizice […]
- Sa traim ca noi si sa mancam ca bunicii! O fi bine? Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand aud nume sonore si cvasimediatizate de nutritionisti care ne recomanda sa ne intoarcem la cum gateau odinioara mamele si bunicile noastre, nu-mi tresalta deloc inima de bucurie.
Tatal meu, atins de diabet si AVC, s-a stins la o varsta la care unii […]