Cornulețe (groaznic de) fragede cu cotignac

Nu cogniac, ci COTIGNAC. Adică o pastă de gutui de care mânca și monsieur Voltaire pe la 1734. Émilie, sa maîtresse, o prepara la Château de Cirey, unde scriitorul și filosoful francez a locuit și scris timp de 14 ani. Publicarea, în 2012, a arhivelor private ale lui Émilie scoate la iveală nu doar rețeta ei de cotignac (am tradus-o și eu mai jos), ci mai ales o ființă cu mult mai interesantă decât se credea, stând în umbra lui Voltaire. Ea însăși filosof, om de știință, feministă, preocupată de art de vivre au quotidien. În caietul ei de rețete, un loc aparte în ocupă cotignacul.
Nu vă zic ce laude la scenă dechisă am primit pentru cotignacul și cornulețele făcute de moi-même, ci doar atât: sunt groaznic de bune și periculos de mâncabile instantaneu….

INGREDIENTE (și varianta dietetică):

  • 200 gr. unt grăsime 80% (sau 40%)
  • 150 gr. smântână grasă (iaurt 2% grăsime)
  • 2 gălbenușuri
  • 450-500 gr. făină albă (sau tip 610, sau amestecată cu făină integrală)
  • un praf sare
  • 1-2 gr. grojdie uscată
  • vanilie

UMPLUTURA: cotignac (pastă de gutui). 

Rețeta cotignacului e aici

PREPARARE:

Untul (la temperatura camerei), tăiat cubulețe, se amestecă cu făina, sarea și drojdia. Adaugi smântâna, gălbenușurile, vanilia. Amesteci repejor să nu se topească untul excesiv de mult. Împarți aluatul în 3 bile și dai pentru 30 minute la frigider.

Eu le-am copt la 165 grade vreo 25 de minute. Am avut grijă să nu se rumenească prea mult. Încă fierbinți, le-am dat prin zahăr pudră vanilat. Ca să evitați zahărul, râșniți  îndulcitor din stevia.

Rețeta am luat-o de aici. Am adaugat, în plus, drojdia uscată.

 

Inventat în Evul Mediu în orașul Cotignac (Var) de un apotecar (precursorul farmacistului) după o veche rețetă medicinală. Și-ar fi perfecționat rețeta ceva mai târziu, după ce s-a stabilit în orașul Orleans, unde ar fi distribuit-o pe scară largă. Astfel s-ar fi născut specialitatea orasului, Cotignac d’Orléans, pasta de gutui numita si dulceață de Orléans, în care fructul este amestecat cu vin dulce și uneori cu colorant de coșenilă pentru a-i conferi o culoare rubinie. Dar, ca toate rețetele tradiționale și alte specialități regionale, cea de la Cotignac călătorește și suferă schimbări. De asemenea, găsim o variantă a cotignac d’Orléans în cartea de bucate a Château de Cirey (aparținând lui Émilie, tovarășa de viață și muza lui Voltaire), un cotignac făcut din vin alb și mirodenii. 

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *