Sclipici și lipici de Paris via Nemira


Altminteri, dacă ești dispus să înghiți și zațul de cafea care-ți rămâne permanent între dinți din cauza traducerii constant nefericite (și a unei limbi române aproximative pe alocuri; e nevoie să citești uneori de două-trei ori ca să înțelegi exact ce vrea traducătorul de la tine), cartea e o surpriză foarte plăcută, e alert citibilă , cu ritm de roman polițist și o poveste bazată pe fapte istorice. Dincolo de notele glamour ale cărții – inspirate, de altfel – e aici și multă istorie bine documentată și pusă în scenă.
E povestea puțin știută a unor femei pilot angajate în serviciul de transport aerian auxiliar (ATA) din cadrul Forțelor Aeriene Britanice, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Femei pilot cărora, deși aveau la activ peste 2 000 de ore de zbor, nu li se permitea să fie în prima prima linie a războiului; despre femei spion care au un aport decisiv la câștigarea războiului; despre un lagăr de femei mai puțin cunoscut – Ravensbrück – în care sunt duse cu ”ultimul tren” cele patru figuri feminine centrale ale romanului, printre care sora celebrului designer Christian Dior.
Dintre cei doi frați Dior, eroul este Catherine Dior. A lucrat, pe toată durata războiului, pentru o ramură susținută de britanici din cadrul Rezistenței, până când a fost prinsă de naziști și dusă în lagărul de concentrare Ravensbrück.
Ei îi dedică Christian Dior, în 1947, parfumul Miss Dior, cu note florale atât de iubite de Caro; de altfel, și mare cultivatoare de flori.

Foto Vogue: Legendarul și emblematicul costum Bar creat de Dior în 1947 cu ocazia primei sale prezentări de modă. Era momentul când, după ororile războiului, talia femeilor nu depășea cincizeci de centimetri.