Într-o poveste, niciodată nu sunt doi
Există bărbați care cer din partea femeii o disponibilitate totală (sexuală, amoroasă, afectivă, maternă, camaraderească, menajeră), unii dintre ei, geniali. Hemingway. Și femei îndrăznețe – care respiră profesional prin plămânii lor, creează într-o lume a bărbaților (războiul, pildă), răzbesc independent de protecția, iubirea, disponibilitatea sau încurajarea (piedicile) bărbatului lor – unele dintre ele, geniale. Gellhorn.
Dintre cele patru mariaje ale lui ”Hem”, cel cu Martha Gellhorn (a treia lui soție) a durat cel mai puțin: 5 ani. Gellhorn n-a fost femeia care să i se dedice în totalitate și să stea în umbra celebrității și în rafalele bogăției și capriciilor scriitorului. Hemingway era deja celebru când cei doi s-au cunoscut. Cărțile i se vindeau bine, era ecranizat, curtat, adulat, răsfățat, egoist, depresiv, dependent de alcool, de senzații tari și cu ceva probleme de potență, dar pe care Gellhorn, ca orice femeie îndrăgostită de un momument viu, le înghite ca pe apă. O vreme, cel puțin.
Neînblânzita Gellhorn și-a croit propria luptă (și legendă), dură, la limita morții (de multe ori) pentru a-și atinge succesul profesional. Este corespondent de război. Acoperă, ca jurnalist, toate conflagrațiile mondiale ale secolului XX. Este singura femeie jurnalist care participă la Debarcarea din Normandia.
În 1989, având 81 de ani – 81 de ani! – este corespondent de război în Panama. Se sinucide (ca și Hem, ca și tatăl lui, dar nu cu arma). Trăise 90 de ani și n-a mai așteptat ca boala, cancerul, să o stingă. Moartea, pe care a driblat-o de nenumărate ori ca jurnalist de război, a controlat-o finalmente cu propria mână, înghițind o capsulă cu cianură de potasiu. A scris nu doar articole de război, ci și romane, nuvele.
Hadley Richardson, Pauline Pfeiffer, Mary Welsh, celelalte trei soții ale lui Hemingway, i se dedică însă totalitate. Probabil că lui Gellhorn i-a lipsit spiritul matern, docil, îmblânzit cu care celelalte l-au îngrijit (și suportat) pe uriașul Hemingway.
Și ce bine că a fost așa… S-ar fi ofilit poate la umbra lui. Martha Gellhorn nu e o femeie, ci un fenomen în sine, independent de traiectoria iubirilor ei. Cartea ”Hemingway și cu mine” este povestea lor, cu pasiunea nebună care i-a apropiat și nebunia, orgoliile amândurora care i-au despărțit.
Cartea am citit-o cu vreo 2 ani în urmă, dar filmul ”Hemingway și Gellhorn” l-am văzut abia aseară (pe HBO). N-aș da cartea, o ficțiune istorică bine scrisă, pe nici una dintre scenele cu Nicole Kidman (Martha Gellhorn) dezbrăcată, făcând amor cu Clive Owen (Ernest Hemingway). Pur și simplu, n-aș da-o…