𝐂𝐮𝐦 𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐚𝐛𝐚 𝐜𝐮 ”𝐟ă𝐫ă î𝐧𝐟𝐨𝐦𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞”

Hai că, de data asta, va fi altfel pentru mine. Nu voi mai eșua, cum de atâtea ori mi s-a întâmplat. Și asta, mi se promite de peste tot, fără să mă înfometez. Și nici nu mă mai îngraș după. Vă sună cunoscut? Sigur că da.

Asta promit, în esență, toate regimurile și programele de slăbit. Din păcate, toptanul de informații și soluții de slăbit ”personalizate”, cum n- a văzut nici Parisul, nu ne face mai înțelepți, ci, dimpotrivă, mai anxioși, mai derutați, mai exigenți și neîndurători cu corpul nostru căruia îi cerem, uneori cu arma la tâmplă, să slăbească supersonic.

Noi ce să mai credem? Și noi ce mai mâncăm să nu ne îngrășăm? Și de câte ori pe zi? etc. Și, cel mai rău, este că ne creează o așteptare de tip pilulă: acum, imediat, cel mult în 2 săptămâni.

Că, dacă nu, abandonăm. Imposibil.Când acumulăm, să zicem, 5 – 10 sau 15 kilograme într-un an, cum de vrem să le ”ardem” în 2 săptămâni?

Și ce să facă corpul cu deșeurile pe care vrem să le elimine într-un timp foarte scurt?

Că doar grăsimea în exces nu e abur care să se evapore ca și când am ridica capacul de pe oală.

Prin slăbire, corpul produce niște compuși metabolici (reziduuri) care trebuie eliminați, tot de către corp, pe mai multe căi, în timp. Să ne imaginăm un furtun de grădină prin care trebuie să treacă cu presiune, în câteva secunde, 2 000 metri cubi de apă.

Ce face furtunul? În primă instanță, scoate apa cu presiune, țâșnind, apoi bolborosește, se blochează, apoi creează și alte căi de eliminare formând breșe, rupturi în furtun sau, pur și simplu, smulge furtunul din orificiul de evacuare. Acum se sparg toate zăgazurile. Cam așa se întâmplă și cu organismul căruia îi cerem să elimine în două săptămâni deșeuri acumulate în ani. Poate să creeze și alte breșe nedorite.

Pentru că e mult de povestit, o luăm pe rînd.

Azi, despre :𝐂𝐮𝐦 𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐚𝐛𝐚 𝐜𝐮 ”𝐟ă𝐫ă î𝐧𝐟𝐨𝐦𝐞𝐭𝐚𝐫𝐞”?

Să nu ne facem iluzii, TOATE, dar TOATE, regimurile de slăbit se bazează pe reducerea cantității de mâncare/băuturi ingerate (nu mă refer la apă).

De pildă, dacă eu obișnuiam, înainte să vreau să slăbesc, să mânânc 4 000 kcal, și brusc trec la 2 000 kcal, sigur că voi resimți senzație de foame. Sigur că voi pofti la ce mâncam înainte fără opreliști, sigur că voi vrea să ronțăi permanent, sigur că voi avea senzația că fac sacrificii și corpul nu răspunde slăbind pe cât de repede aș vrea eu și pe măsura senzației de sacrificiu pe care cred că îl fac.

Altminteri, fără să creez un deficit (o pierdere) între cât mănânc și cât cheltui, nu se întâmplă nicio slăbire. Și asta produce senzație de foame. Poate nu chiar din prima zi, dar sigur în următoarele.

Să luăm un exemplu simplu și concret: Obișnuiai să bei 2 litri de suc carbogazos pe zi. Asta se adaugă la totalul de calorii ingerate, deși nu e mâncare.Dacă renunți TOTAL la suc, fără să reduci cantitatea de mâncare, în 2 – 3 luni vei constata un minus pe cântar. Cu condiția să nu înlocuiești sucul carbogazos cu freshul de portocale.

Va să zică, chit că vei merge la cel mai bun și scump nutriționist (nu știu cine-i acela), nu-ți face iluzia că vei mânca cum vrei tu, ca înainte, și vei slăbi cum zice el. Și nu îți imagina că, după ce vei termina cu nutriționistul și vei reveni la cum mănânci tu de obicei, nu te vei mai îngrășa.

Slăbirea nu e un cec în alb pentru următorii ani.