Bookfest 2022 – o privire

Curg peste noi ca grindina de ieri topurile cu cele mai vândute cărți la Bookfest, dar și poze-turnuleț ale oazelor de cititori făloși cu achizițiile ca de niște cărți de vizită cu ștaif, numa` bune de pus în portvizitul ingrat al FB (eu fiind printre 🙂 ).
Câteva considerații păgâne, extrase rapid din cele două zile de vizită:
– se scrie mult, se publică mult, se citește puțin (conform studiului Eurostat, românii se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce privește lectura cărților, aproximativ 70% din români necitind nici măcar o singură carte în 2020, bulgarii și grecii situându-se după noi, la distanță de douăzeci de procente.);
– cărțile sunt în continuare considerate un lux pentru/de către mulți, deși, cele mai multe dintre ele, au fix prețul unei shaorma de pui la farfurie;
– sunt publicați mulți scriitori români contemporani cu noi, de care n-am auzit niciodată; e, desigur, vina mea, nu a lor, pentru că ei încă mai cred că azi cărțile se vând precum caii buni odinioară, adică direct din grajd;
– cele mai vândute cărți sunt exact cele în care editurile au pompat cea mai mare cantitate de publicitate, sub diverse forme; iar asta nu e rău, desigur;
– n-am văzut în cele două zile (joi și vineri), când afluența de public a fost mai redusă decât sâmbătă și duminică, n-am văzut deci elevi însoțiti de profesori care să colinde standurile de cărți; cărțile, dincolo de poveștile închise între coperte, sunt ele însele povești care pot atrage copiii ca magneții de frigider;
– o muzică dodecafonică a lansărilor, concomit la mai multe standuri, a sunat ca zumzăitul unor bondari zăpăciți de prea multă abundență florală; sunete anarhice ieșeau din microfoane, care mai de care să seducă mai intens și glamorous rarefiatul public;
– public puțin și cam obosit a asistat la lansările de carte din cele două zile în care eu m-am nimerit la Bookfest, asta arată că departamentele de marketing ale editurilor ar trebui să reinventeze modul în care se face comunicare (și) în zilele de Bookfest; pentru că `geaba ai un produs premium dacă nu povestești pe măsura lui despre el;
– aceiași oameni (vezi dany-ul puriu Cioroianu aproape omniprezent) perindați pe la mai multe edituri și lansări; supralicitarea și supraexpunerea unor oameni, pe care îi vedem aproape zilnic pe pereții noști dreptunghiulari cu diagonală mare din sufragerie, ca și pe Facebook, au tocmai efectul caviarului mâncat în neștire;
– cei mai bine vânduți scriitori români la Bookfest au fost chiar aceia care au știu să se promovezee asiduu pe rețelele sociale (da, cartea e un produs ca oricare altul, și așa și trebuie promovat, turnul de fildeș nu mai e de actualitate);
– pe câțiva scriitori (și editori) – Denisa Comănescu, Bogdan-Alexandru Stănescu, Dan Croitoru, Emil Galaicu-Păun, Vasile Ernu, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolae – i-am vazut permanent pe la standuri, vorbind firesc și cât se poate de omenesc cu cititorii mai mult sau mai puțin îndrăzneți (n-aș fi vrut să fiu în pielea, coloana și picioarele lor – asta însemnând oboseală fizică extremă);
– o mare defavoare facem cărților (edituri încurajând întru câtva chestiunea) vorbind/scriind despre ele ca și cum s-ar prezenta un tratat în fața academicienilor; în cărți e vorba de viață cu ce are ea mai sublim și mai abisal, mai înălțător și mai abject, e vorba de durere, de sex, de umilință, de fericire, de împliniri și neîmpliniri și noi vorbim/recenzăm despre toate astea ca despre nave spațiale;