Masajul cu nisip

După fiecare alergare+exerciții am mers la masaj. Chiar pe plajă. Chiar imediat după antrenament. Am studiat-o un timp de la distanță, i-am observat manevrele. O femeie subțirică, mai degrabă scundă și cam vorbăreață. Ușor lentă în mișcări.

Am febră după alergarea pe nisip. Mă ard coapsele și gambele. Asfaltul și banda de alergare sunt răsfăț…Ea pare genul care mângâie. Dar nu de asta am eu nevoie acum. Cum n-am nici de vorbărie.

A., ultimul maseur care mi-a făcut masaj exemplar la o clinică de recuperare din București, a ridicat prea sus standardul. Și totuși, încă am rezerve față de bărbații maseuri. Unul, la care mergeam de mai bine de un an chiar lângă sala de sport unde lucram, mi-a scris într-o zi – ”din greșeală” – ”I love you”.

Nu m-am mai dus niciodată acolo. M. s-a amuzat când i-am spus. Eu, nu. Uneori, în momente esențiale, femeilor chiar le lipsește simțul umorului.

Plătesc totuși o primă ședință de 45 de minute. O las și-mi deșartă tot ce are de spus. E din satul Lumina, are doi copii, diplomă de maseur de 1 an (asta aș fi zis și eu de la distanță), e la început deci, lucrează în fiecare zi, în unele zile e foarte aglomerată și cade seara lată.

O mai las puțin să vorbească și să mângâie. O rog apoi să facă manevre mai profunde. Îi explic și de ce. Se conformează. Simt că asta o obosește, dar aplică conștiincios. Și parcă nu o face în silă. Îi stârnesc interesul sportiv, deși conversația e aproape unilaterală, eu mai punctez cu ”aha!, bun, da, ce bine!” și-apoi tac.

Tac mâlc. Vântul stârnit de cu seară pătrunde anarhic din toate părțile, ca muzica sâmbătă noaptea când vrei să adormi. Spulberă tot. Cad prosoapele, obiectele de pe masă zboară, sticla de ulei se varsă. Mai devreme, vrând să-mi scot telefonul din borsetă, mi-au zburat și banii. Au zburdat ca niște fluturi din floare-n floare, când îi pândești. Dădeam să-i prind sau să-i calc cu piciorul, iar ei o luau bezmetic razna. Am tot alergat vreo juma de kilometru până să-i prind.

Simt că am nisip pe piele și începe să usture. Ah, de ce nu m-oi fi dus la duș imediat ce-am ieșit din mare? Nisipul pare că și-a făcut cuib în porii mei. E ca un glaspapir. Am pielea roșie ca și cum m-aș fi uns vârtos cu zaț de cafea.La următoarele două ședințe fac duș fix înainte de masaj și nu mai intru în mare. Din nou bate vântul. A bătut aproape continuu trei zile la rând. Iar mă arde pielea. Of, și doar m-am spălat…. Bancuri de nisip în piele.

Maseuza îmi tornă, ca de obicei, tot ce are de spus și apoi tace. E mai aplicată decât ieri, poate și mai odihnită. Masajul e mai bun azi. Masează mai mult de 45 de minute, poate o oră și vreun sfert, din cap (și față) până-n picioare. Îmi place și îi spun asta. Pare să o bucure.Continuă să maseze și ustură. Nu-mi dau seama ce nu e în regulă. Sau… poate că întrezăresc ceva. Dar sunt prea moleșită să spun exact ce. Mă trezesc în fiecare dimineață la 5.00, acum n-am chef să mă gândesc la nimic.

Termină, și din nou pielea mea e în flăcări. Uit de febră. Ca de obicei, îi las tips, dar azi e mai mare de 10%. Și efortul ei a fost mai mare. La a treia ședință, parcă am mintea mai trează și simțurile mai ascuțite. E luni și pentru ea se arată o zi mai puțin aglomerată. Turiștii de weekend au golit plaja ca la final de august. Dar, tocmai pentru că e luni, și ea pare mai obosită și folosește mai mult antebrațele. Nisipul pare că e lipit de pielea mea, deși, în anumite momente, dispare ca soarele ascuns între norii lăptoși.

Îi spun că mi-a plăcut și mai mult masajul de ieri, iar ea se bucură audibil și-mi răspunde că nu doar bărbații știu să facă masaj ca lumea. Într-adevăr, are forță, deși pare fragilă.

Și-apoi îmi spune așa, redau integral: ”Eu știu că am har, l-am visat pe Isus, citesc Biblia, merg la biserică și mi s-a arătat că dvs. aveți mare nevoie de masaj la gât/cervicală. Eu nu fac oricui așa masaj cum vă fac dvs., care sunteți și profesor, și vă și admir, uite ce abdomen tare aveți, păi, la vârsta dvs. să arătați așa bine… Ei, și nu-mi mai dați atâția bani…”

În tot timpul ăsta folosește antebrațele. Brusc, pielea mea nu mai arde, nisipul a dispărut ca luat de vântul pe care l-am bănuit că l-a și depozitat în pielea mea. L-am bănuit degeaba…

Palmele-i erau glaspapir. Zgâriau ca nisipul.