Despre piei, numai de …dulce

Nu s-a vorbit niciodată atât de mult despre corp ca astăzi. De ce ?

”Avem nevoie de religiozitate, de spiritualitate. Cu toate astea, valorile s-au mutat din cer pe pământ: corpul este acum obiect de cult prin excelență. El a devenit mesagerul privilegiat al întrebărilor rezervate înainte sufletului: „Cine sunt eu?”, ”Ce pot fi?”.

Pentru a scrie „ Un corp pe măsură”, cartea mea de chirurgie estetică, am investigat serviciile de specialitate. Am întâlnit femei și bărbați veniți să-și rezolve probleme legate de corp, dar care, în realitate, căutau răspunsuri la întrebări extrem de profunde despre ființa lor, identitatea lor, bătrânețe și moarte, dar și despre iubire: vreau să iubesc, să fiu iubit.

De parcă trupul ar fi singurul material, unicul vehicul la dispoziția noastră pentru a da glas a ceva din noi pe care nu îl putem exprima, în special nevoia unei priviri iubitoare.”, zice Noëlle Châtelet în cartea sa ”Corp la corp culinar”.

Acum, revenind în actualitatea pieilor noastre, celulita nu se ”rezolvă” doar în sala de sport. Sportul o ajută, dar nu o vindecă. Pentru că nu este o boală (și bine că nu e), ci o predispoziție. Orice-am face, tot cu ea ne pricopsim.

E nevoie, pe lângă dietă, de terapii complementare. Masajul constant este cel mai la îndemână, dar el nu rezolvă chestiunea, o poate ameliora, în cazul fericit. Dacă celulita e mai veche, e nevoie de terapii specifice, făcute cu ajutorul unor dispozitive medicale, nu cosmetice. Dar toate astea înseamnă timp și bani mulți, iar eu, de pildă, nu vreau să mă transform în sclava unui corp, a unei piei pe care s-o vântur de 2-3 ori pe an la mare, de dragul audienței.

Fac însă tot ce pot eu mai bine, cu timpul și resursele limitate pe care le am, dar trebuie să mă ocup să mai și trăiesc.

În plus, toate astea nu mă ajută deloc să-mi răspund la întrebările ”Cine sunt eu acum și cine pot deveni în timpul care mi-a mai rămas?”.