Ia priviți, regele e gol și face sex!
Termin în două frânturi de noapte și încă nu-mi dau bine seama ce m-a lovit. O cometă, de unde-o fi apărut?, dar una care nu trece prin zonele marginale ale sistemului solar literar, ci chiar prin centru, deși țâșnește tocmai din Mexic.
O cometă în magma căreia tot ce este propriu unor vieți marginale sărace dintr-un sat mexican – sex, droguri, violențe, crime, drame de famile, crime pasionale – coexistă ca praful gros și aerul de furnal din lanurile de trestie de zahăr înaintea sezonului uraganelor.
O carte scrisă pe șleau, cu furie, fără finețuri și volute literare, dintr-o suflare (și tot așa se și citește; respiri o dată și gata!, ai terminat deja cartea), cu toate organele la vedere, dar mai ales cele sexuale și buco-anale, ca și cum ar fi o celulă, pereții scrijeliți cu toate obscenitățile și cutele interioare ale orificiilor umane sub lupă.
O viață nefardată – ba mai degrabă efectul unui fard greu care s-a scurs grotesc, făcând trăsăturile și mai vizibile – a unui sat mexican sărac, condensată într-un stil literar curajos, cu atât mai meritoriu cu cât este mânuit abil de o femeie, scriitor la prima carte.
Sex la/între/cu adolescenți descris tel quel, adolescenți care n-au prea multe variante de distracție în afara drogurilor, și care-i scot cu orele, zilele, din cotidianul jegos și sărac, lipsa de orizont, de perspectivă clară, luminoasă, a unei zile de mâine bune și întru câtva îndestulătoare și previzibile.
Magistrală cursa asta nădușită a cărții, din care umanitatea înzorzonată – ia priviți, împăratul e gol! – a fost izgonită prin toți porii și înlocuită de instinct brutal, căci acolo de unde cultura se cară, instinctul animalic își face cuib din nuiele grose.
O carte-lupă, pentru cine are urechi de… văzut.
La fel de curajoasă – și ce bine că-i așa! – și publicarea ei în colecția Anansi Contemporan, coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu.
Iar traducerea, neapărat trebuie să spun asta – un tur de forță exemplar, reușită admirabilă a lui Marin Mălaicu-Hondrari.
