Fericirea ascunsă sub pernă

Cartea asta în două volume n-aș vrea s-o împart cu nimeni. Nu vreau să spun nimănui nimic despre ea. E a mea, din buricele degetelor mele. O ascund, ca într-un dormitor studențesc, sub pernă, căci e o lenjerie intimă imprimată în catifeaua pubiană ca un tatuaj, dantelat și transpartent, cu ape care bat ba în ivoar, ba în ocru, ba în verde-albastrul lui apos, ba în respirația ei, ba în rozaliul coapselor ei, ba în semnul lui obosit de adio.

Un balonzaid maro (guler ridicat), ca un copac lung pentru care frunzele au făcut o fixație și nu mai cad, se îndepărtează. Urmează gestul neterminat al mâinii, fără a-și întoarce capul, gata, j’en ai marre de tout, envie de partir loin de toi; même si je pense à toi, tout le petit temps qui m’est donné. O imagine cu mii de frame-uri pe secundă, în toate nuanțele și trăirile pământului.

Asta face Clarice Lispector. Dar, totuși, nu vă spun nimic despre ea… Cum ziceam, o păstrez doar pentru mine. O merit.

Despre primul volum am scris aici: