Dezinfinit turbulent

Sunt la un rendez-vous cu primăvara.

Privesc prin hubloul vârstei, iar primăvara asta nu mi se mai pare o prințesă încununată;

e-un saxofonist solitar într-o cameră goală, denudat de conveniențele supunerii unui timp măsurat și ostil;

e-un pianist mângâind priincios și febril clapele pianului ca-n ultimă zi de speranță și de-amor.

Mă freamătă neastâmpărul ăsta al anotimpului promis azi mie și mă cuprind în ghemul degetelor țesute împrejur.

Pentru ca din timpul meu de femeie să-l nasc pe al tău ca un ”infinit turbulent” al poetului Michaud.