Nu cred în regimurile de slăbit!

Asistai zilele trecute la un schimb de mesaje facebook-iste pe marginea unui regim de slăbit. Cel care a generat discuţia s-a spovedit în direct pe FB, mărturisind că a păcătuit la prânz cu sarmale, mămăligă, smântână, ceva dulce; seara repetir cu mămăligă, smântână, brânză….(peste micul dejun sărise). Nu ne-a spus cu ce a “stropit” bucatele…., dar cred că ne putem face o idee…..:). Nu gestul celui spăşit m-a “impresionat”, ci “ajutorul” dat de un prieten care i-a prescris imediat un regim de slăbit luat acum nu ştiu câţi ani de pe Internet. Am putut citi doar prima fază a regimului, celelalte urmând să i le transmită în particoler…..

Când citesc despre nuşce regimuri miracol de slăbit în 2 timpi şi 3 mişcări cu lingura la gură, mă apucă fandaxia: cred că fiecare dintre noi are minime cunoştinţe de nutriţie astfel încât să cântărească ceea ce este bun sau mai puţin bun pentru siluetă sau cât, cum şi când să mănânce. Ceva lipseşte, însă….

Marea problemă a multora dintre noi nu este nepărat alimentaţia, ci SEDENTARISMUL şi reglarea modului de a mânca în funcţie de efortul depus.

Bunicii, rudele noastre de la ţară mâncau şi slănină, şi mămăligă, şi porc, şi sarmale, şi smântână, şi cartofi…DAR: munceau pe rupte, ţineau posturile de peste an, primăvara-vara făceau cure de ştevie, păpădie, leurdă, urzici etc. fără vreo recomandare de la nutriţionist.

Aşa era “RÂNDUIALA”.

În zile noastre, rânduila este să petreci cât mai mult timp pe scaun, la serviciu, iar seara să prelungeşti şederea în faţa televizorului, singura gimnastică fiind a degetului mare schimbând canalele. Şi te trezeşti pe la 40 de ani că nu te mai poţi închide la pantofi, că nu mai poţi urca 10 trepte fără să îţi cadă limba pe bombeu (mama lui de lift, iar s-a defectat!), că ai colesterolul mărit, că ai hipertensiune arterială etc. Că trebuie să faci ceva. Aici intervin prietenii…care îţi recomandă regimuri “belea”; nimeni însă nu-ţi spune să duci la o alergare “belea” prin parc….

De ce nu cred în regimurile de slăbit?

Dau naştere multor frustrări alimentare. Înghiţitul în sec îmi displace profund.

În majoritatea covârşitoare a cazurilor, după încetarea regimului, creşterea în greutate este inevitabilă. Victorioşi că am scăpat de kilogramele stânjenitoare şi de regimul plin de NU AI VOIE  SĂ şi pofte nesatisfăcute, ne dăm frâu liber la orice….

Restricţiile alimentare dau peste cap metabolismul. În final, marea pierdere este cea a MASEI MUSCULARE şi “câştigul” în grăsime; pielea îţi atârnă;

Pentru că ţi se “acreşte” de pieptul de pui la grătar fad şi uscat. Pe principiul: e la îndemână şi uşor de preparat.

În general, regimurile disponibile pe Internet recomandă alimente cu mult prea puţine fibre, minerale, vitamine, glucide bune (zaharurile din fructe şi carbohidraţi cu absorbţie lentă: de exemplu cereale sau linte, mazăre, fasole).

În ce “regim” cred?

Cred în bunul meu simţ şi în puterea de a discerne ceea ce îmi face bine şi ce nu;

Cred cu desăvârşire în mişcare – alerg, dansez, tonifiez întregul corp de câteva ori bune pe săptămână-  şi nu-mi găsesc scuze pentru a mă sustrage;

Cred în varietate, echilibru şi cumpătare;

Mesele cu familia sunt sfinte; mânânc întotdeauna la masă cu familia, niciodată în faţa televizorului, “nărav” pe care îl insuflu şi copiilor mei;

Nu mănânc “de nervi” ce s-o găsi în figider;

Fiecare masă este obligatoriu însoţită de legume, verzituri – deloc sau cât mai puţin preparate termic;

Mănânc mult peşte – şi mai gras, şi mai slab;

Nu “sar” peste mese; nu las  “maţele să ghiorăie” de foame;

Îmi fac mici plăceri cum ar fi un pătrăţel-două de ciocolată neagră plimbată mult prin gură – niciodată pe stomacul gol, o felie de pizza cu blat subţire din când în când, o linguriţă-două de tort la aniversări sau evenimente speciale ca să nu fac total notă discordantă; Întotdeauna îmi aleg cel mai bun moment când să le mănânc;

Mănânc multe oleaginoase (nuci şi seminţe de tot felul);

Îmi determin cotidian cât şi ce mânânc în funcţie de activitatea din ziua respectivă;

Beau apă chioară, niciodată băuturi carbogazoase;

Cel mai bun confident al meu este cântarul. Ne înţelegem foarte bine şi îl vizitez foarte, foarte des; Niciodată nu se pune praful pe el…

Mă informez constant despre nutriţie şi încerc să nu mă las uşor păcălită; nutriţioniştii înşişi admit că au opinii divergente;

Cred în voinţa mea (sunt un berbec sadea!); nu cred în reţetele miraculoase: singurele reţete pe care le

cunosc şi în care cred sunt transpiraţia, determinarea şi plăcerea de a mă simţi bine şi sănătoasă în pielea mea.

Aceasta este rânduiala mea şi nu cred în regimurile de slăbit!

Am 39 de ani, 1.70 înălţime, 57 de kilograme şi doi copii. Am cunoscut până acum cel puţin 3 etape importante  în care a trebuit să slăbesc aproximativ 20 de kilograme fără să-mi aplic vreun regim de slăbit: prima etapă – după liceu când am încetat cu desăvârşire să fac sport + 15 kilograme; a doua etapă – prima sarcină + 20 kg.; a treia etapă – a treia sarcină + 20 kg.

Ce va fi, să vie!