O minunată supă de roşii

Plasa mea de siguranţă în materie de alimentaţie se numeşte supă (sau ciorbă). Îmi este nelipsită şi rareori îmi încep masa de prânz sau de seară fără o “zamă”.  Este pentru mine o garanţie că mănânc atât cât trebuie; fruntaşă din fire, zama lasă puţin loc în stomac pentru felul al doilea (şi ultimul – în cazul meu). Pentru că vara nu e ca iarna şi găsesc în piaţă ingredientele necesare, proaspete, am trecut de la ciorba de ştevie şi lobodă – consistentă, dulce-acrişoară – la supa din roşii (desigur, proaspete) cu ceapă nouă şi dovlecel. În 20 de minute, vorba vine, n-am ce face.

Iată procesul: dau pe răzătoare 6-7 roşii  (la vremea aceasta sunt cărnoase, dulci  şi mai puţin acide) + 2-3 cepe noi cu pieliţa albă ca de perlă; le pun la fiert adăugând un litru şi ceva de apă. După ce dau în clocot (nu eu, ci supa; am şi eu momente de clocotire, dar acum nu e cazul:)), pun şi dovlecelul. Dă şi el în clocot, dar rămâne (pentru ca e pus la fiert după roşii) uşor al dente (dovlecelul conţine 95% apă, deci nu are nevoie să fiarbă prea mult). În final, adaug 2-3 linguri dintr-o pastă de ardei şi roşii făcută de mama (datorită ardeiului, pasta e puţintel dulce, ceea ce mai reduce din acreala roşiilor). Sting focul şi adaug o lingură de ulei de măsline extra virgin + verdeţurile. Busuiocul proaspăt merge de minune, dar nici cu tradiţionalul pătrunjel nu mi-e ruşine (a ieşit, involuntar, şi rima).  Sau mărar dacă îţi place mai mult- poate înlocui sarea şi reduce celulita – zic specialiştii.

Mai mult, supa mea poate primi bucuroasă un ardei iute, proaspăt scos din oţet, sau verde, proaspăt cumpărat din piaţă. Chiar dacă  o vei mânca rece, aşa te va lua cu o căldură uşoară, plăcută… (ştiinţific procesul se numeşte vasodilataţie: vasele sangvine se dilată, iar  afluxul de sânge creşte) ardeiul iute scoate fierbinţeala din tine şi îţi pune sângele în mişcare.

Iată rezultatul: rapid, proaspăt, gustos, sănătos, hidratant!

Socrul meu este un mare mâncător de supe, ciorbe. Cei 30 de ani petrecuţi în şi pe sub tancurile “armatei populare”- după cum ironic povesteşte – l-au deprins ca după trezirea de la 4 dimineţa să-şi înceapă ziua lungă cu o ciorbă, de orice fel ar fi; obicei pe care l-a păstrat şi astăzi….Altminterea, are senzaţia că nu se satură! Şi “prostului” (e vorba de  stomac) trebuie să îi dai să mănânce, altfel te lasă pe mirişte cu tancul…..:)