Un marathon mai palpitant decât o cursă de Formula 1

Am urmărit cu sufletul la gură marathonul femeilor de la JO 2012 Londra, în care româncele Lidia Şimon, 39 de ani, şi Constantina Diţă, 43 de ani, medaliată cu aur la JO de la Beijing din 2008, au luat şi ele startul.

Pentru un sportiv, marathonul – 42,2 km – este proba supremă a rezistenţei, a răbdării, a îndurării, a luptei cu sine şi cu Dumnezeu; este esenţa amintirilor din trecut şi…. din prezent, a proiecţiilor din viitor, pornind de la acest “acum şi aici până la final”, care stoarce până la ultimele celule. În marathon, lungul drum până la finish se scrie nu doar cu fiecare spasm muscular, cu fiecare picătură de sudoare, dar, mai ales, cu o încordare mentală herculeană.

Văzând imaginile acelor femei a căror voinţă supremă se traduce pentru noi, privitorii, prin şiroaie de sudoare şi valuri de oboseală aşternute pe chip, mă grăbeam să trag concluzia că “ordinea podiumului” la această disciplină este făcută de marathonistele a căror vârstă se găseşte în jurul cifrei de 30 de ani, chiar mult peste. Mă bazam pe faptul că experienţa de viaţă te căleşte şi te face mai puternic, mai determinat, mai conştient de tine şi de timp.

Şi eu sunt acolo; mă identific şi “suprapun” propria-mi experienţă peste  ceea ce văd; sunt în pielea Lidiei Şimon, care la 39 de ani încheie pe un onorabil loc 45 din 107 rămase în cursă; şi eu fac parte din clubul 30+9, deşi umila şi modesta mea experienţă în domeniu atinge doar limita de 20 de km.

Dar chiar şi aşa, îţi spun că lupta aceasta este teribilă; este lupta ta cu tine însăţi şi, mai ales, cu propriile-ţi limite; poate doar Dumnezeu se interpune din când în când. Gândurile îşi vin în torente; încerci să uiţi de picioare şi să le faci în felul acesta să te asculte; te gândeşti la copii, la familie, la cer, la soare, la vânt, la pietre….;vorbeşti doar cu tine, cu sufletul tău, cu celulele tale, cu creierii tăi, cu braţele tale amorţite, cu picioarele din ce în ce mai grele, cu tălpile care deşi ating pământul nu le mai simţi. E doar o zvâcnire, şi încă una, şi încă una….,şi încă una. În această asurzeală, singura voce care se aude este a voinţei tale – să nu abandonezi – “mai bine sânge în pantofi”, cum spunea înainte de cursă Lidia Şimon. http://www.tolo.ro/2012/08/03/suport-greu-rusinea-prefer-singele-din-pantofi/

Constantina Diţă, cea mai “experimentată” (pentru că sub nici o formă nu o pot numi veterană a JO) câştigătoare a unor JO din toate timpurile, este undeva în coada plutonului. Mare, mare păcat că televiziunea nu a transmis imagini de pe traseu cu sportiva noastă, tot aşa cum a ratat momentul în care, pe ultimii 10 km rusaoica Tatiana Petrova, 29 de ani, apare ca din senin în fruntea alergătoarelor, câştigând cursa pe locul al treilea cu un timp de 2h23:29. Am fi fost martorii direcţi ai unei admirabile lecţii de viaţă, de voinţă, aşa cum nu-ţi este dat să vezi în fiecare zi, poate chiar într-o existenţă.

Românca de 43 de ani ţine pasul. La JO de la Atena din 2004, după 30 de km a fost nevoită să se oprească din pricina problemelor cauzate de căldură. Cu toate acestea, a scos un timp de 2h37:31. Mărturiseşte că a vrut să abandoneze, dar şi-a spus că acele JO pot fi şi ultimele din cariera sa. Avea să se felicite că nu a făcut-o; atunci, în 2004, a trecut linia de sosire pe locul 20.

La Londra, Constantina Diţă s-a clasat pe locul 86 cu un timp de 2h41:34, foarte aproape de cel realizat în Grecia; pentru mine, însă, timpul fizic nu contează; Lidia Şimon şi Constantina Diţă sunt Marele Câştigătoare.

De multe ori, istoria este scrisă de eroi necunoscuţi….Tiki Gelana, o atletă de 24 de ani din Ethiopia, a stabilit un nou record olimpic: 2h23:07. Care să fi fost cealaltă cale pentru sportiva africană, dacă nu medalia de aur….

După o cursă rapidă, epuizantă, cu porţiuni de piatră cubică alunecoasă, cu multe bucle, cu ploaie, sportiva africană – doborâtoare a recordului mondial din 2000 – şi-a tras sufletul câteva secunde apoi s-a îmbrăcat în steagul tării sale şi a început să alerge din nou prin faţa spectatorilor. Părea că alergase doar un 1 km…..

Deşi a avut probleme la picior, Constantina Diţă, medaliată cu aur în 2008 la JO de la Beijing, a dovedit că şi la 43 de ani se poate duce cursa până la final. Sunt convinsă că după ce se va reface, o va lua de la capăt….

Cu sau fără medalie, eu, una, sunt tare mândră de succesul celor două românce. Au câştigat şi de astă dată!