A fi sau a nu fi vegetarian

E o chestiune care mă preocupă de multă vreme. Fără să fi avut prea multe cunoştinţe de nutriţie – se întâmpla imediat după Revoluţie când literatura în domeniu lipsea -, am avut în perioada adolescenţei o tentativă de a scoate complet carnea din alimentaţie. Am şi reuşit timp de 8 luni şi, poate, aş fi continuat, dacă mama nu insista “să las prostiile deoparte că am multe examene de dat”.

Cu un an şi jumătate în urmă am decis să fac acelaşi lucru – mama nu a mai avut nimic de comentat:). Am scos treptat carnea – doar carnea + produsele derivate – din alimentaţie, cel puţin 3 zile pe săptămână sub pretextul postului; după aproximativ o lună am exclus-o cu desăvârşire, păstrând însă peştele – fie gras, fie slab -, lactatele, ouăle şi încercând în acelaşi timp să am un aport proteic vegetal suficient, astfel încât, în activităţile mele fizice intense, să nu am de suferit.

Ce am obţinut? mă vei întreba, poate!: concret şi palpabil, în primele luni, o mică diferenţă la cântar – 2 kg; m-am simţit însă mai uşoară, mai zburdalnică:),  m-am simţit mai puţin dependentă de pieptul de pui la grătar fad şi uscat pe care îl mănânci în lipsă de insipiraţie şi pentru că auzim că nu îngraşă; mai puţin dependentă de carnea vineţie din galantarele hipermarketurilor; mai puţin “obligată” să mănânc tochitura cea abundentă în grăsime pe care soacra mea o pregăteşte în mod tradiţional de Crăciun sau piftia de curcan preparată pentru Revelion; m-am simţit mai puţin condiţionată ca de sărbători să mănânc carne pentru că aşa e tradiţia la români…

En revanche, am descoperit leguminoase noi cum sunt quinoa (indienii o foloseau acum 5000 de ani, cea mai echilibrată din punct de vedere proteic) ,

hrişca (conţine vitamina E cu rol antioxidant, triptofan – hormonul fericirii:), are efect antiîmbătrânire etc. ), am redescoperit gustul extraordinar al nucilor – al celor româneşti, al celor braziliene -, al migdalelor, al seminţelor de tot felul; am redescoperit soia cea atât de blamată într-o vreme (a propos, dacă citiţi cu răbdare etichetele preparatelor din carne – muşchi, mezeluri – vei constata că acestea conţin doar 40% carne, restul fiind amidon, apă, soia, emulatori, corectori de gust, agenţi de păstrare, îndulcitori etc.); mânc mai multe legume şi fructe, mă ridic de la masă fără să am senzaţia aceea de greutate în stomac….

Onest vorbind, cu toată grija de a suplini pe cale naturală aportul proteic şi de vitamine – în special cele din grupa B-urilor (fierul intră şi el în categorie) – din regnul vegetal, regimul meu pesco-vegetarian atrage după sine nişte carenţe – pe care le pot bănui, în aşteptarea rezultatelor analizelor – corectabile prin suplimente alimentare.

Considerând cele scrise mai sus, răspund celor dornice să-şi schimbe brusc stilul alimentar, trecând la un regim vegetarian, vegan, ovo-lacto-vegetarian  etc.

Înainte de a face schimbări radicale, e bine să cântărim cum se cuvine riscurile şi avantajele şi să tinem cont de o serie de factori cum ar fi vârsta, tipul de efort cotidian, însărcinată sau nu etc.

Ca şi în arta culinară, şi în materie de nutriţie, francezii găsesc lucruri interesante de arătat şi de spus. O sursă credibilă, după mine, este doctorul Jean-Michel Lecerf, şeful Serviciului Nutriţie al Institutului Pasteur din Lille, Franţa. La spusele acestuia voi face referire în cele ce urmează.

“Deşi nu este un regim alimentar perfect, vegetarianismul corectează multe abuzuri:

– mai puţine probleme de obezitate, colesterol, boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, constipaţie, cancer de colon cauzat de excesul de carne şi insuficienţa fibrelor care ajută digestia.

Aplicat de o manieră dezechilibrată, stilului de viaţă vegetarian are şi inconveniente:

– acesta poate deveni foarte bogat în carbohidraţi, grăsimi, fibre, care pot antrena creşteri în greutate”.

Ce risc de carenţe există pentru vegetarieni

Adesea, spune doctorul Jean-Michel Lecerf, aportul poate fi mai mic, fără să provoace carenţe dovedite: este cazul fierului – fierul din vegetale nu este atât de bine asimilat ca cel provenit din carne – şi al calciului.

De asemenea, poate să existe o insuficienţă de omega 3: organismul poate totuşi să se adapteze şi să amelioreze conversia de omega 3 de origine vegetală (ALA) în EPA şi DHA, două tipuri de omega 3 foarte importante pe care, în mod normal, le găsim în peşte şi fructe de mare. Vegetarienii prezintă mici semne de dezechilibru la acest nivel.

Atenţie, de asemenea, la aportul de vitamina B12 esenţială pentru echilibrul sistemului nervos. Vegetarienii au tot interesul să ia suplimente alimentare.

Oricine poate deveni vegetarian?

Doctorul Jean-Michel Lecerf spune că nu. Chiar şi o persoană adultă sănătoasă nu trebuie să se supună dintr-o dată unui regim vegetarian; este nevoie de timp pentru ca flora intestinală să se adapteze.

Persoanele în vârstă trebuie să fie deosebit de atente; conversia de omega 3 nu mai funcţionează atât de bine, la fel şi sinteza proteinelor, care este mai puţin bună.

Doctorul Jean-Michel Lecerf recomandă “să mâncăm vegetarian, dar nu recomandă să fim vegetarieni”.

“Un regim vegetarian bogat în fructe, legume, cereale, leguminoase, cărora li se asociază carne o dată sau de 2 ori pe săptămână, de 2 ori peşte, de 2 ori ouă, produse lactate, după mine este perfect”, spune doctorul Jean-Michel Lecerf, şeful Serviciului Nutriţie al Institutului Pasteur din Lille, Franţa.