Ce să nu cauți la Gaudeamus….

Vremea când o carte de fitness ( ”Jane Fonda Workout” a fost numărul 1 în lista New York Times Best Sellers timp de 2 ani) rupea rafturile librăriilor, stând înaintea multor scriitori americani valoroși și consacrați, precum Philip Roth, a apus demult. Și nici nu cred – în plină explozie a Internetului, a multiplicării și diversității electronice – că va mai reveni vreodată. Nici dacă toate cântărețele în vogă, complet despuiate, vor prezenta – să zicem – exerciții de pilates sau tonifierea feselor și toate fotografiile vor fi adunate într-un tom generos….- să ne-nțelegem: descirerea  exercițiilor ar fi complet inutila….Cutia Pandorei e pe cale să se golească sau….cine stie?

Mai mult din vanitate (vanitatea își face loc și când e vorba de cărți), m-am aflat la Gaudeamus ca sa-mi culeg autograful pe care credeam că mi-l rezervasem demult – cu 20 de ani în urmă, pe vremea Podului de flori – când hazardul a făcut să fiu, nu pentru multă vreme, colegă de redacție la Sfatul Țării din Chișinău cu Emilian Galaicu-Paun, unul dintre scriitorii basarabeni, care, ieri, și-a lansat volumul de poeme A-Z.best.

Cu aparență de silf, plete năucite și căutare cristică, m-a fixat încurcat, când i-am întins pentru autograf același volum de poezii, LEVITAȚII deasupra HĂULUI,  pe care, în 93, îmi scrisese – lungind exagerat t-ul din prenumele meu și micșorând a-ul până la dimensiunea punctului – ….”D-șoarei Dumit (cu t prelung)ra – nu numai aceste poezii….cu drag, Galaicu Păun”. Speram ca asta să mă scutească de alte explicații…..N-a fost așa!

”Nici nu-mi mai amintesc de cartea asta…, ha ha!” – îmi zise agitat și jovial scriitorul care, peste câteva minute, avea să-și lanseze noul volum.

”Ba, eu mi-o amintesc!”, (cel mai frumos, cred, elogiu adus unui scriitor) îi aruncă peste umăr un congener ceva mai în vârstă, bărbă a la Dostoievski, cu care se întreținuse înainte de aterizarea mea. A fost rândul meu să-l privesc derutată și ușor tâmp, înțelegând că orice întoarcere în timp ar fi fost de prisos. Acum e rândul prezentului, așa că m-am mulțumit cu noul  autograf scris pe aceeași pagină îngălbenită”.…si peste 20 de ani,”

…”istoria trece cu pas de femeie: în 89, pe 7 noiembrie, -n timpul paradei

militare, culcată sub tancuri, alături de alte o sută, luată-n cărută de

ofițetul ulise ieșind din cei (cîți?) cai-putere pîn’-la epoleți: ”ăsta calcă, nu

fute””….. (tanka, pag.59, A-Z.best)

-”Îmi cer scuze, îmi zise jenat, călătoresc foarte mult, întâlnesc multă lume….”

Mi-a lipsit curajul pentru un al treilea autograf – de data asta pe A-Z.best – ar fi fost prea mult pentru doar o singură zi….Altminteri, pentru iubitorii de poezie, versurile lui Galaicu-Păun sunt amețitoare, surprinzătoare prin compunere și viziune, senine și tulburi, inventează jocuri de cuvinte, de cifre, jonglează cu citatele, cu semnele de punctuație; se joacă cu cuvintele în timp ce Dumnezeu îl mângâie pe creștet.

Golită de orice entuziasm, mi-am continuat periplul printre cărți, sperând să găsesc și noutăți din lumea sportului. Din păcate, în afara celor 4-5 cărți conținând exerciții de pilates, stretching și yoga, apărute cu un an (poate chiar doi) în urmă, noutăți 0 (zero). Nici în materie de kinetoterapie n-am găsit apariții noi (pleonasm căutat)- de altfel, literatura în domeniu îmi pare foarte, foarte, săracă.

În altă ordine de idei, Radu Paraschivescu și-a lansat, astăzi, romanul Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri. Excelent titlul – de citit și romanul!

În rest, fiecăruia după preferințe, fără așteptări prea mari….