Ce mai noapte, madame Dumitra!

După o seară teribil de furtunoasă, m-am hotărât: voi intenta un proces răsunător producătorului piesei ”O noapte furtunoasă – viceversa” pentru uzurpare de imagine. Să vezi cum devine treaba:

SubsemnaMadame Dumitrata, doamna Dumitra, dichisită, machiată, îl luai pe bărbatu-miu de-un braț și hai cu el la teatru. Și copilu ăl mic s-a mirat: ”da de ce te duci tu la teatru? să mă fac mai dășteaptă, zic; că cu-atâta sport se micșorează sinapsele”. Acolo, peste cine dau? Madame Dumitra în persoană, pe scenă. Eu îmbrăcată sclipitor, ea la fel. Și i-am zis lu bărbati-miu să mă lase sa-mi pun botinele alea sclipitoare, da el zice ”nu, nu se face la teatru, madame”. Până la urmă, mi-am pus ceva de lac.

Bun, ea familistă convinsă, cu onoare – eu, la fel. Madame Dumitra – femeie de afaceri prosperă, eu – pe cale să…;bărbată-su inginer de calculatoare pe la…. altele, al meu la fel – pe la mine. 😉

 

Ei, asta-i prea de tot! Am râs eu până-am dat în plâns, dar asta-i prea de tot. Ce machiaj, ce ținută. S-au dus naibii. Eram când pe scenă, când în sală. Îmi înghețChira luata de para râsul ori de câte ori striga câte cineva la mine: Dumitroooo, madame Dumitraaaa (tot așa mă strigau și pe mine franțujii când am fost în Franța să văz cu ochii mei turnu Aifăl). Mai era și una mică, Spira, care mă tot drăcuia  p-acolo ”a dracu rumâncă și madame Dumitra, cine-a botezat-o Titircă inimă rea!”. Auzi, nerușinata! Pă, să nu-i smulgi păru din cap. Bine-i făcu madame Dumitra.

Villy in halatHa!Ha! Apare și bărbată-su, Vily, în halatul pe care-l știu de la televizor (și tot n-am aflat cât costă. Cristi Martin, cât e halatu?). ”Unde-ai fost?” (părea cam obosit și ștresat). ”A, zice, am reparat calculatorul.” Exact ca bărbati-miu. A naibii fatalitate!

Când îi întrebi, răspund: ”ce vrei, Dumitro, pun o pâine pe masă”; Villy cu pataalălalt, Vily (Cristi Martin): ”da tu de ce-ai sânge pă piept? e ketchup, am mâncat spaghetti”. Am râs eu de madame Dumitra, da nu era râsul tău, Dumitro!

Madame Dumitra, ascultă aci, ca de la fumeie la fumeie: pune-i dragă o bavetă. Pata (care i se pusese 😉 ) era cam mare.

Villy legat cu esarfaȘi după ce că era ștresat, hop și fufa de Rita să-l îmbrobodească pe la spate cu eșarfa ceea roșie, de mătasă. Și el nu și nu! Hi,hi,hi! Îi gâdilă fata bibelourile, el îi tot dădea cu niznaiu. De unde să știe madame Dumitra Villy cu bici(altminteri vigilentă și degrabă apucătoare de păr), ocupată cu inspecția magazinelor sale, că lu bărbată-su, papătoatespaghetti-le, îi umblă cineva la hard disk: ”ia-ți biciul și cântă Plugușoru-n altă parte”, îi zice Vily cel virusat  pasionalei Rita după ce se văzu descătușat din dulcea și apetisanta strânsoare. Sanchi! 😉

Și Zizi, săracul, ce mai patimă pe el!

Zizi cu umbrela

În fine, am râs de-am plâns până am făcut bube-n colțurile Esarfa gasitaochilor. Uf, bine că treaba s-a clarificat. Până la urmă, și posesoarea eșarfei roșii, alta decât cea a Ritei, a scăpat basma curată.

În rest, o comedie modernă în care femeile fac legea, cu mijloace moderne de comunicare – ”bișon și aifon” – , replici spumoase, spontane, și al naibii de actuale, pe ici pe colo câteva  tușe groase, exact cât trebuie – nu mai mult. Aproape 2 ore de spectacol a la Caragiale într-un registru usturător de contemporan.NoapteViceversa013

Acum să nu înțelegeți că hotărârea mea de a intenta proces se va schimba. Aștept public scuze! Păi, onoarea mea? Și cu numele uzurpat, și cu machaiajul ștes. O fi bine, domnu Martin, o fi bine? 🙂 🙂 🙂 🙂

Mulțumesc Cristi și Irinel  Martin pentru o seară senzațională, numai la Muzeul Țăranului Român!

P.S. Dau să mă plec și vine o doamnă la mine: ”Auziți, de la ce ziar sunteți?”
Cine m-o fi trădat?

În distribuție:
Madam Dumitra (Jupân Dumitrache) – Mihaela Coveșeanu
Vily (Veta) – Cristian Martin
Zizi (Zița) – Iulian Ilinca
Chira (Chiriac) – Veronica Popescu
Rita Venturiano (Rică Venturiano) – Alexandra Timofte / Anca Olteanu
Coana Nina (Nae Ipingescu) – Claudia Croitoru
Spira (Spiridon) – Smaranda Găbudeanu / Daria Lupu

Spectacolul se joacă la sala Studio Horia Bernea a Muzeului Național al Țăranului Român.

Related Posts

  • EchilibruEchilibru Când faci sport, nu uita de echilibru - foarte important pentru sculptarea armonioasă a trupului. Nu vorbesc acum de statul într-un singur picior, ci de a dedica aceeaşi atenţie  întregului corp. Dacă sportul tău favorit este dansul, completează cu miscări de fitness pentru tonifierea […]
  • Paradoxul slabitului prin cresterea masei musculareParadoxul slabitului prin cresterea masei musculare La volum egal, musculatura ”atarna” la cantar mai greu decat grasimea. Cei care practica fitness-ul in mod consecvent si urmeza un plan de alimentatie corecta, au adesea surpriza unui placut paradox: in timp ce isi intaresc masa musculara, pot stagna sau chiar creste usor in numar de […]
  • Dependenta extrema de sport = bigorexieDependenta extrema de sport = bigorexie Dependenta de sport dusa la extrem? Poate fi vorba de "bigorexie" - o bola recunoscuta de Organizatia Mondiala a Sanatatii si se refera la dependenta de sport, manifestata prin practica excesiva. 15% dintre persoanele care practica intre una si mai multe ore de sport pe zi, pot fi […]
  • La picior de ParisLa picior de Paris Iertați de arșita verii, care nu-ți mai lasă loc și de altceva în afară de plajă, mare, plajă, bere (acolo unde-i cazul..., înc-o dată repetir), am dat Bucureștiul - cuprins de zăpăceala cumpărăturilor de început de școală - pe liniștea și poveștile fabuloase, nebănuite de mintea […]
  • Alex Ferariu dă bine și pe sticlă, și în artele marțialeAlex Ferariu dă bine și pe sticlă, și în artele marțiale Dacă ești iubit de camera de filmat  - asta în limbajul televiziunii însemnând să dai bine pe sticlă -, nu te lasă să o trădezi chiar cu una-cu două.  Și, cum uneori ”dragostea durează trei ani”, tot atât a durat și perioada în care Alex Ferariu a stat departe de camerele de […]

You may also like...

2 Responses

  1. Marian says:

    Un review amuzant si plin de verva care face pana si un fotbalist sa vrea sa mearga la teatru.

  2. dumitra says:

    Multumesc, Marian,
    in cazul asta, poate ar trebui sa merg mai des la teatru. 🙂 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *