Pâinea îngrașă! O concepție demodată

Propagată încă din anii 80, ideea că pâinea îngrașă continuă să facă victime printre consumatorii atenți la siluetă.

Cotropiți și seduși de această concepție, cei mai mulți dintre cei care se hotărăsc să piardă câteva kilograme, încep prin scoaterea completă a pâinii din meniul zilnic și, fără să știe (fără să și-o dorească, desigur) o înlocuiesc fie cu grăsimi, fie cu mai multe proteine – de cele mai multe ori.

Nu, pâinea nu îngrașă dacă este mâncată într-o cantitate rezonabilă! 3-4 sau chiar 5 felii pe zi (dacă vorbim de varianta integrală, care ar trebui preferată celei albe datorită beneficiilor importante pe care le are) pentru o persoană cu activitate fizică moderată.

Atenție! O oră de sport pe săptămână nu înseamnă activitate fizică moderată, ci activitate fizică…. semisedentară;  dar, oricum e mai bine decât nimic…. Se cheamă că nu ești sedentar.

Deci, de ce nu trebuie să eliminăm pâinea din alimentație? Însăilez câteva motive pentru care pâinea – și mă voi referi la cea integrală – nu trebuie să dispară de pe masă:

– importantă sursă de energie, cu eliberare prelungită (îmi pare rău că sună ca o reclamă neinspirată la medicamente, dar aceasta este realitatea; mă refer la efectul pe care îl are asupra nivelului glicemiei), indispensabilă celor care depun efort fizic sau care au o muncă solicitantă fizic; importantă, de asemenea, și la copii;

– datorită fibrelor conținute, dă senzație de sațietate (în combinație cu apă umflă stomacul), face să dispară pofta de ronțăială, ajută tranzitul intestinal;

– sursă importantă de minerale și vitamine, în special de vitamine din grupul B – importante în multiple reacții metabolice ale organismului;

– Sursă de proteină vegetală (celebrul și blamatul ”gluten” pe care și fiica mea își dorea să îl guste ”să vadă cum e”, cu deosebirea că spunea gluten și se referea la glucoză tablete);

– ”pansament” al stării de bine, furnizor de satisfacție, plăcere gastronomică. Asociată cu imaginea pâinii aburinde, proaspăt scoasă din cuptor, adulmecarea mirosului năvălitor și ruperea în fâșii arzânde – ce tablou, ce medicament, ce fericire….!   …..

Poate aș mai fi scris câte ceva, da chiar îmi plouă-n gură. Mă duc să pun de-o pâine!….

PS Articolul l-am scris, inspirată fiind de diverse afirmații ale unor persoane care s-au decis, la acest început de an, să slăbească renunțând la pâine…..   

…. la pâinea noastră cea de toate zilele,

…..muncesc ca să pun o pâine pe masă copiilor

…..fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea

….mai bine pâine neagră cu dragoste curată decât pâine albă ca zăpada și plină de sudalmă

…omul harnic, muncitor, de pâine nu duce dor (www.intelepciune.ro)