….despre sport, numai de… rau!
Vorba poetului, rastalmacita: despre sport, numai de… rau…..
Eu nu sunt un sportiv de performanta. N-am facut toata viata sport, desi, in copilarie, promiteam (antrenorul de handbal ii spunea tatii ca “am stofa”, dar eu ma impotriveam). Dupa liceu, am facut 6 ani de studii universitare (nu sport!) si am lucrat ani buni intr-o multinationala. Am redescoperit tarziu sportul; cand mi s-au cariat si ultimii 2 dinti de lapte…. pe la 27 de ani. Faceam sport lejer, de 2-3 ori pe saptamana, cu un “cuib” de prietene. Chiar si asa, desi nu am atins niciodata forma pe care o am acum, imi facea bine la cap. Si binele meu la cap insemna, printre altele, echilibru la serviciu si armonie in familie.
Bine la cap mi-a facut si dupa ce am nascut cei 2 copii. Bine la cap mi-a facut si cand am trecut prin etape de schimbari majore; m-a ajutat sa nu ma pierd, sa nu ma risipesc si sa imi tin mintea clara, limpede. Sportul moderat nu iti ia nici timp, nici bani, nici nu trebuie sa te sacrifici si nici nu este istovitor, asa cum il prezinta reclamele la aparatele minune sau la solutiile magice pentru slabit. Sportul iti da timpul inapoi (in ambele sensuri) pentru tine si copii, iti da mai multi bani (cheltui mai putin sau deloc la doctori, psihologi, mai putin sau deloc pe medicamente). Sportul moderat creste secretia de serotonina si, pur si simplu, te simti mai bine in pielea ta. Iar pentru asta, nu e nevoie de 6 ore/zi la sala. Un articol mai vechi, dar parca mai actual ca niciodata; pentru ca ne dorim: “sa mancam tot mai mult, sa mancam tot mai gras si mai dulce, sa nu ne ingrasam, sa nu facem sport!”