Metro parisien? Chez moi!
Construiesti sau renovezi o casa si, de fapt, iti trebuie doar un colt care sa fie al tau si doar al tau. Coltul meu de fiecare zi, coltul diminetilor cand imi astept somnorosii la masa (Hai, Stefan, se raceste laptele!), coltul unde, cu laptopul pe picioare sau cu o carte in mana, ma pregatesc pentru fiecare zi, este acesta:
Pentru mine, bucataria inseamna mai mult decat farfurii, tavi, cuptor, miros. E spatiul meu in care ma adun si ma regasesc, dincolo de indatoririle de mama si bucatar poate insuficient exersat. Este si motivul pentru care bucataria mea arata si este dotata minimalist, fara ustensile sau “ajutoare” de bucatar raspandite peste tot, la vedere.
Inca ma incapatanez sa rezist tentatiei “electrocasnicelor mici” si sa nu-mi usurez prea mult viata la cratita, tot asa cum inca imi plac ingredientele, materialele, texturile naturale.
De pilda, am o slabiciune pentru lemn. Lemnul este cald, lemnul are viata, lemnul spune povesti. Deseori, le ascult in serile lungi de iarna, cand sobele din casa de la tara functioneaza ca niste cutii de rezonanta.
Mi-am dorit o bucatarie cu linii simple si fronturi din lemn de frasin natur. Acum o am si , spre deosebrie de zile trecute, astazi este functionala. Finisajul si coloritul acesteia m-au cucerit mai mult decat m-a cucerit ultima echipa, sprintara si voioasa, de la Ikea, care a definitivat ceea ce se numeste serviciul de “transport, montaj, instalare”.
Pentru unii poate fi monocromatica; pentru mine, insa, podeaua este e o alta poveste a frasinului natur. E tandra, calda, te lasa sa o calci descult, desi “pretentioasa” si nu atat de rezistenta precum cea laminata.
Uneori, imi e dor de Paris. Uneori, imi e foarte dor de Paris….. Faianta care imbraca povestea lemnului meu de frasin se numeste “metro” si a fost, la origine, fabricata de catre “Faianteria Gien” pentru metroul parizian. Este foarte versatila, simpla, eleganta, atemporala si poate fi montata in diverse modele (daca veti gasi faiantarul potrivit….). Am completat-o cu un decor de inspiratie “azulejo” (ceramica traditionala portugheza cu peste 500 de ani de istorie), pentru care am asteptat aproape 3 saptamani…. Deh, lucrul bun, la 3 saptamani….. 🙂
Intre corpuri sunt 100 de placi de faianta decoativa si doar cateva se repeta inca o data. Privitorul, vizitatorul bucatariei mele va fi supus exerctiului de a identifica, compara, studia, rabdarea si taria cafelei pe care o prepar cam ca la Paris fiind molipsitoare si datatoare de dependenta.
Allez, sa fim sanatosi si sa ne bucuram fiecare de coltul pe care il avem!
P.S. Revin cu un ultim articol din seria “Renovare 2016”, continand detalii tehnice, experiente vesele si triste, numai bun de citit la o cafea…..