Dieta este un act de voință, foamea, NU!
-”Nu mai mânca, mâncaț-aș-sufletu`, prostiile astea!” îi spuse gardianul (trecut de 60 de ani) în timp ce dădea tinerei vânzătoare cheia de la casa de marcat pentru ca aceasta să iși taxeze produsele și să plece în pauza de masă. Era ora prânzului.
Cu o mină ușor vinovată și cu un rictus nedisimulat (”ia mai lasă-mă dracului în pace, boșorogule! Ce tot te legi de curu` meu!”, părea să-i spună), fata trecu prin fața scanerului punga de cârnați rotisați, rumeni și calzi, pâinea albă ca zăpada și sticla de 1 l de pepsi.
Cât îmi treceam cumpăraturile în pungă, avusei timp să trag cu coada ochiului la domnișoara în cauză: umplea în totalitate spațiul din spatele tejghelei.
******************************************************************************
-”Dintr-o cutie de 4 eclere, mănânc 3…..”
Și nu știu de ce n-o lăsai să-și termine propoziția, că mă și pomenii că o întreb: ”Într-o singură zi….?!?!”
-”Nuuuuu!”, îmi răspunse oarecum fâstâcit, preocupată să părăsească degrabă încăperea și să lase ustensila la spălat.
-”Dar aș putea, îmi zise reintrând, să beau cafeaua fără zahăr…..
-”Și ce vă împiedică?”, o întreb naiv….
Răspunsul mutual l-am pierdut în balansul acelui du-te-vino dintre încărerile salonului.
******************************************************************************
Este, poate, una dintre cele mai apăsătoare întrebări la care știința nutriției nu a găsit încă un răspuns clar și lipsit de echivoc: știm cu toții, de la mic la mare, că sucurile, cartofii prăjiți, dulciurile, alcoolul etc. îngrașă; cu toate acestea, de ce continuăm să le consumăm în cantități mari, din ce în ce mai mari, și cotidian?
Unii autori ar zice așa:
- pentru că suntem programați să consumăm oricât și în cantități nelimitate, ceea ce ne-a asigurat supravietuirea ca specie, chiar și în peșteri, trecând prin perioade lungi de hibernare;
- pentru că a mânca este un gest reflex, nu este un act de voință; ca și apetitul pentru sex, setea, somnul. Toate acestea se supun unui creier cât o alună (hipotalamusul – partea cea mai profundă din creier, reglează funcționarea automată a organismului).
- I se mai spune și creier reptilian (mi-e o foame de crocodil…..), zona cea mai străveche a creierului, comună cu a celor mai primitive animale, cu insectele, reptilele.
Mai nou, se vorbește despre ”programare alimentara inconstientă”, cea care ne determină obișnuințele, reflexele alimentare, și care își are originea în copilărie.
Ca părinți, trebuie să ne luăm seama când spunem copiilor:
- ”Mănâncă tot din farfurie, altfel nu te ridici de la masă.”
- ”Dacă nu termini tot din farfurie, nu primești desert.”
- ”Tu îți bați joc de mâncare, alți copii mor de foame.”
- ”Nu e bine să lași dumicatul în farfurie, îți lași norocul.”
- ”Hai, încă una pentru tati, una pentru buni!”
- ”Vruuummmmm, vine avionul și intră în guriță…..”
Toate acestea se vor înscrie în dezvoltarea ca individ.
Nu uitați că putem mânca oricând și oricât, copiii se vor/pot adapta unor cantități din ce în ce mai mari de mâncare. Când mă arătam extrem de îngrijorată că Maria, bebeluș fiind, nu (prea) mânca, doamna doctor îmi spunea așa: ”Nu o forțați! Dați-i să bea și așteptați următoarea masă.”
Putem supraviețui bună vreme fără mâncare, nu și fără apă.
O altă condiționare care se adaugă, întocmai ca un bombardament zilnic, este ceea ce francezii numesc ”matracaj” mediatic = repetarea până la refuz a sloganurilor publicitare.
TOATE reclamele industriei alimentare, fie că vorbim de băuturi, fie că vorbim de mâncare, au ca suport PLĂCEREA. Plăcerea, ultima frontieră, care nu se prea întâlnește nici cu voința, nici cu simțul critic. Dacă e plăcere, e plăcere. PUNCT!
PLĂCEREA de a bea (alcool, sucuri), plăcerea de a manca (cipsuri, croissant, biscuiți, stiksuri etc.)
În subsidiar, traducerea pe care o facem în mod reflex este:
Suc, cipsuri, biscuiți, prăjituri = BUN! BUN de tot!
Broccoli, spanac, salată = DIETĂ = IAC!
Rezumând (pentru că nu am o concluzie): ne regăsim în interiorul unui cerc consumerist în care mâncarea este din ce în ce mai abundentă și mai calorică, publicitatea din ce în ce mai agresivă, vremurile din ce în ce mai stresante, angoasele existențiale din ce în ce mai mari, efortul fizic redus la minimum, presiunea top-modelelor de forma XXS din ce în ce mai pregnantă, iar noi nu putem (sau rareori și pentru perioade scurte 3, 6 luni) să uzăm de instrumentul nostru numit voință pentru că foamea ține de reflex și nu de conștiință….
De aceea, dacă nu ești convins/convinsă că îți vei schimba obișnuințele alimentare pentru totdeauna (pentru a slăbi și menține), NU începe nicio dietă.
Găsește-ți un echilibru (între plăcere de a manca, mulțumirea de sine, de corp, starea de sănătate) și trăiește împăcat cu acesta!