Tapas a la Facebook (I)
Afara ploua! 😉 Sa lamurim, puțintel si vulgar, chestiunea nedemnă a ”trasului de fiare” cu care păcătuiesc unele dintre noi, neserioase femei fiind….prin săli cutreieram…..
– În timp ce industria fitness-ului se dezvolta cu o viteza uluitoare, intelegerea noastra, comună, globală, a fenomenului (rezultate, beneficii, riscuri, tip de efort etc.) a rămas fixată la nivelul anilor 70-80, când simpaticul Arnold dădea ora exactă în culturism (dar culturism NU inseamna fitness).
– ”Dragă, eu nu trag de fiare…..!” Considerandu-se ca ”trasul de fiare” nu este feminin (dar grasimea in exces este?????), că te deformează – pe mine nu m-a deformat, ba chiar m-a reformat; a se vedea si pozele mele mai vechi (dar grasimea nu deformează????)
– Muschiul NU se umfla ca roata masinii daca faci fitness, se umfla daca faci culturism si daca il si ajuti cu anabolizante.
Valabil in special pentru femei, a caror secretie de testosteron este infima comparativ cu cea a barbatilor. Testosteronul ajuta muschiul sa cresca. Dar nu stand cu telecomanda in mana, ci lucrand serios in sala de sport, vreo 5 zile pe saptamana, cu greutati mari, foarte mari, din ce in ce mai mari…..fiare….
– In rest, in cel mai rau caz, muschiul se profileaza frumos, este lung, tonic, ferm si mai tine si celulita pe loc….
– Lucrul cu greutati mici/moderate sau greutatea propriului corp este singura modalitate de a incetini/stopa declinul, pierderea masei musculare (chiar si osoase), INERENTA cu trecerea varstei, accelerata dupa 40 de ani, din cauza schimbarilor hormonale. Pierderea e mai accentuata la femei. Cu atat mai mult la cele care se supun unui lung sir de diete, cu scaderi de greutate si reveniri supracompensatorii de kilograme.
– ”Eu nu trag de fiare, eu fac sala!” Adica cum? Pui caramida peste caramida???? Sau stai 30 de minute de vorba la telefon in timp ce tragi cu ochiul la ”figuranta” aia care muncește pe brânci….
– Tras de fiare se cheama, de pilă, când ridici o haltera de vreo 80-100- 200 de kg. Daca tragi la piept o bara (cantarind 3-5 kilograme, cam cat o oala de ciorbă…. ”trag de ciorba”) pentru intarirea musculaturii, imbunatarirea posturii si slobozirea piticilor din creier se cheamă fitness. Si eu tot asta fac, ceea ce va doresc si voua!
Apoi, la vreo 2-3 ani dupa ce mi-am schimbat meseria (dupa 39 de ani) si-am inceput sa predau ore de aerobic si zumba, mi-am luat din nou bilet la Eforie, la recuperare, dupa o criza de vreo luna de zile, in care nu cred ca gustam un somn mai mare ….de 2 ore…. In rest, faceam exercitii de stretching prin casa, cam pana se crapa bine de ziua. Medicul, care nu vazuse RMN-ul cu cele 3 hernii si 2 protruzii, dar ma vazuse pe tocuri, mi-a zis ca, dupa cum merg, n-am nimic la spate….. 🙂
In sala de fitness (va rog sa nu confundati fitness cu body building) am ajuns singura, dupa niste multe carti citite despre coloana si despre recuperarea spatelui. Sa nu ma intelegeti gresit: sedintele de fizio si kinetoterapie sunt foarte bune. Dar un sportiv are nevoie de mai mult decat atat.
Astfel, am ajuns sa imi fac singura programe de exercitii pentru recuperarea spatelui, iar aparatul de fitness (datorita caruia m-am apucat serios de fitness; nu este cel din video) este unul nelipsit din circuitul exercitiilor mele pentru spate.
Deci, ce voiam sa zic: ca sunt unele exercitii pentru abdomen care fac mult rau spatelui. Mai ales incepatorii sa stea departe de ele (stiu! ai rasuflat usurat/a…. bine ca nu fac nimic…..! 🙂 ).
In video, un exercitiu BUN, COMOD, EFICIENT pentru abdomen. Nu neaparat usor….. 🙂 Dar adaptabil in functie de potentialul tau. 🙂
Nu zic ca nu e bine sa incurajam oamenii sa vina in salile de sport….. E foarte bine! Face bine si la cap, si la colesterol, si la silueta, si la coloana, si la postura, si la depresii, creste si stima de sine etc.; dar sa le dam sperante desarte cum ca, in 3 luni (adica pana la vacanta de vara), dintr-o persoana de 70-80-90 de kilograme va deveni fitness model (poza!), e cam mult….Mult prea mult…..
Ca sa construiesti un corp dupa care sa se intoarca si soarele, e nevoie de niste ani (ANI!), de niste antrenamente aproape zilnice (construite cu cap), de o anumita alimentatie, de o anume disciplina.
Asa, ca veni vorba…. Ieri, cineva imi povestea ca a facut o ditamai tava de tiramisu. Si am stat asa, pret de cateva secunde bune, sa imi amintesc ce gust are…..
Singurele-mi antrenamente la care nu ma plictisesc NICIODATA (cel putin pana acum….) sunt cele dedicate picioarelor – mari consumatoare de kcalorii. Iar daca ele ar vorbi……
In rest, mai gasesc, uneori, motive fie sa termin mai repede antrenamentele, fie sa fac o “tocanita” (si totusi, nu le ratez…). Si eu sunt om….🙂
Cu vederea stau mai prost, in rest, cred ca e spre (mai) bine…..😀