Și cred că am și ADHD, îmi zice zâmbind smochinos, vrând de fapt să urle, să-și zgârie fața. Suferința (neputința, poate?) mustește-n el. Mă îndepărtez și-mi văd pentru moment de exercițiile mele. ”Cred”-ul ăsta...
În miezul prăjit al Bucureștiului de ieri – pe o linie ascunsă de teii care lasă caldarâmul borțos, cu rădăcinile violând timpanul trotuarului, – țârâit de cicade în tăcerea gazelor de eșapament. Doar masculii...
Alecu, somnambulul satului, urla deunăzi, în arșița uliței abia asfaltate, la vecinul nostru, un bucureștean cumsecade retras la sat. Cică i-ar fi aruncat un butoi cu scârnăvii pe bucata lui de pământ din vale,...
Maria susține că n-are cum Cărtărescu – Poema chiuvetei – să pice la BAC, că nu e scriitor canonic. Io îi zic că tocmai l-au canonizat la New York, că Solenoid (a propos, știați...
Mă atinge o labă. Nu mă rănește, mă adie ca mătasea. O labă de urs albă și păroasă. Tresar violent și-i răspund cu un dos de palmă. Icnește surd, geme, se întoarce pe partea...
